Populatia

Partea de N-E a judetului Arges se caracterizeaza printr-un relief aparte: munti, dealuri si podisuri piemontane. In acest cadru natural se afla orasul Campulung Muscel si asezarile din imprejurimi. Varietatea formelor de relief si gradul de fragmentare a acestora se datoresc in special alcatuirii geologice complexe. Muntii se caracterizeaza printr-un aspect alpin, datorita inaltimii lor si masivitatii. Din creasta pornesc spre sud culmi masive, prelungi si domoale, cu o ramificatie accentuata. Aceste culmi sunt despartite de vai adanci.

In nordul depresiunii Campulung, intre Raul Doamnei si Dambovita, se inalta masivul Iezer (Harta Muntilor Iezer - Papusa), unitate de relief distincta. Legatura intre creasta Fagarasului si masivul Iezer se face prin culmea mai joasa Mezea - Otic. Din masiv se prelungesc spre S si S - E mai multe culmi netede: Plaiul lui Patru, Plaiul Iezerului Mare, Plaiul Vacarea si culmea prelunga Danciu-Portareasa - Zanoaga. Ceilalti munti care se invecineaza cu depresiunea Campulungului sunt: Papusa, Leaota si Piatra Craiului.Aceasta depresiune este una dintre cele mai bine individualizate din tara, la sud cu dealuri inalte subcarpatice acoperite cu pasuni, fanete si pomi fructiferi, numite de locuitori Musce.l

Existenta in aceasta zona a culoarului Rucar - Bran, deschis intre masivele Piatra Craiului si Leaota, a influentat foarte mult dezvoltarea economica a orasului Campulung Muscel si a imprejurimilor sale. Orasul s-a dezvoltat in lungul vaii Raului Targului, dar si pe terase mai inalte ale depresiunii.
Un sistem intreg de drumuri leaga satele mai apropiate sau mai indepartate de oras, cum ar fi: Leresti, Valea Mare - Pravat, Voinesti, Bughea de Jos, Bughea de Sus, Schitu Golesti, Matau si Valea Romanestilor.
Situat la 54 Km de Pitesti si 87 km de Brasov, pe Drumul National 73, orasul Campulung si imprejurimile sale au fost intotdeauna o legatura activa a tarii Romanesti cu Transilvania.

Istorie veche

Cele mai vechi urme de cultură materială, descoperite atât pe raza oraşului, cât şi în imprejurimile sale, datează din perioada bronzului târziu (1700-1600 i.d.Hr.). Astfel, la Pescăreasa, în sudul oraşului a fost descoperită o necropolă, dovadă a existenţei unei aşezări omeneşti.
Urme de locuire geto-dacică, din sec. II-I i.d.Hr., sunt bine conturate în zona actualului oraş, în cartierul Olari-Sfântu Gheorghe; la fel şi cele de la Apa Sărată si Bughea de Sus, care aparţin culturii dacice târzii.
La Cetăţeni-Muscel, aşezare dacică locuită fără întrerupere din jurul anului 300 î.d.Hr., au fost descoperite urme materiale ce atestă existenţa aici a unui important centru economic, unde aveau loc schimburi intense de mărfuri. Aceasta este una dintre cele mai vechi aşezări dacice din ţară.
Anul 106, anul cuceririi Daciei de către romani, deschide o perioada distinctă în istoria noastră şi implicit a acestei zone. Fiind o provincie de graniţă a Imperiului Roman, Dacia avea un important rol de apărare împotriva atacurilor barbare, aceasta presupunând construirea unor linii de fortificaţie punctate de existenţa unor castre de pamânt sau piatră.
Limeşul reprezintă o noţiune al carei conţinut a evoluat pe parcursul secolelor începând de la cel de limita despărţitoare a unui teren si pâna la cel de frontiera fortificată în faţa unui teritoriu încă necucerit, în scopul instituirii unui obstacol.
Pe acest hotar, elementele militare special deplasate, fortificaţiile si trupele de graniţă, aveau misiunea de a supraveghea, apăra, respinge mişcările si eventualele incursiuni ale inamicului.
Limeşul putea fi şi un hotar natural constituit de un lanţ muntos sau de un curs de apă, dar de cele mai multe ori acesta era artificial construit.
Componenta fundamentală a limeşului o constituia întotdeauna drumul care urma linia hotarului. Al doilea element îl constituiau trupele (legiuni, trupe auxiliare). Celelalte componente erau fortificaţiile în care erau cantonate trupele: castra, castello, burgi, turris.
Un limeş complet comporta un val de pamânt, uneori întărit cu palisada sau zid de piatră, şanţ de apărare, completate cu fortificaţii dispuse în spatele liniei de graniţă la distanţe variabile între 5-10-20 km şi turnuri de supraveghere care foloseau mijloace de semnalizare.
Unul dintre limeşurile din Dacia este limeşul transalutanus, care se întinde pe o lungime de 235 km, construit la o distanţa variabilă de 10-15 km E de Olt. Valul limeşului nu este continuu. De la râul Argeş este înlocuit de cursul Râului Doamnei si al Râului Târgului.    Pornea în N de la Rucăr si se oprea în S la Flămânda. Compoziţia valului era de pămant cu miez ars. Înalt de 3 m si lat de 10-12 m, avea un sanţ spre E. În spate, limeşul se sprijinea pe linia de castre si turnuri legate de drumul strategic. Limeşul transalutanus a fost construit probabil de Septimius Severus (193-211 d.Hr. ) pentru a crea un spaţiu de siguranţă liniei Oltului.
După anul 245 d.Hr., în urma puternicelor atacuri carpice, limeşul transalutanus a fost abandonat şi graniţa a revenit pe Olt (limeşul Alutanus). Dintre cele 13 castre cunoscute ale limeşului transalutanus, cel de la Jidava (astăzi Apa Sărata, localitate inglobată în oraşul Câmpulung) este singurul construit în piatra si caramidă şi, în acelasi timp, cel mai mare. Castrul avea forma dreptunghiulară, era înconjurat cu un zid de incinta prevăzut cu turnuri dreptunghiulare pe laturi si semicirculare la colţuri si avea rolul de a controla drumul prin pasul Bran.
Primele săpături arheologice au fost efectuate de D.Butculescu. Aceste săpături si cele care le-au urmat au identificat cele patru porţi prevăzute cu turnuri. Dacă pentru începuturile construirii castrului se fac doar presupuneri, neexistând alte elemente de dotare decât cele numismatice din epoca lui Septimius Severus, sfârşitul existenţei sale se plasează la mijlocul sec. III, ultimele monede descoperite fiind de la împaratul Gordian III.

Istorie medievala

Ca toate celelalte orase, Câmpulungul a trecut în evolutia sa prin fazele de sat, târg, pentru ca la începutul sec. XIV sã devinã oras. Aceasta evolutie a fost determinatã de sporirea numãrului de locuitori, de cresterea continuã si intensã a productiei mestesugaresti si a schimbului de mãrfuri.
În primele decenii ale sec. XIII, în Câmpulung încep sã pãtrundã si sã se stabileascã meseriasi si negustori sasi. Comunitatea sãseascã care se formeazã aici era condusã de un greav (comes), ultimul dintre ei fiind Laurencius de Longo Campo, piatra lui funerarã se aflã astãzi în biserica Bãrãtiei si constituie cel mai vechi document epigrafic medieval din Tara Româneascã si în acelasi timp prima mentiune scrisã a orasului. Inscriptia este datatã în anul 1300 si are urmatorul text:
"Hic sepultus est comes Laurencius de Longo-Campo, pie memerie, anno Domini MCCC." ( "Aici este înmormântat comitele Laurentiu din Câmpulung, spre pioasã amintire, în anul Domnului 1300.").
Din cauza "cumplitelor vremi" nu aflam documente sigure care sa fixeze cu exactitate în timp întemeierea orasului Câmpulung. Sunt istorici care sustin ca orasul Câmpulung a fost înfiintat de cavalerii teutoni în prima jumatate a sec. XIII, iar alti cercetatori, bazati pe traditie si mitologie, sustin localizarea orasului catre sfârsitul sec. XIII, în relatie cu descalecatul lui Negru Voda ( Radu Negru ).
Pânza orasului Câmpulung, cel mai însemnat si mai peremtoriu izvor privitor la obstea Câmpulungului, care contine 38 de hrisoave dintre anii 1559-1747, mentioneaza ca cel mai vechi document în care erau trecute privilegiile orasului îl daduse lui Matei Basarab:
"prea luminatul, blagocestivul si de Hristos iubitorul, raposatul Io Radu Negru Voivod la leat 6800 ( 1292 ). "
Din anul 1330, dupa victoria de la Posada împotriva regelui Ungariei Carol Robert, la Câmpulung îsi stabileste resedinta de scaun Basarab I ( cca. 1310-1352 ), primul domnitor al statului independent Tara Româneasca.
Astfel Câmpulungul devine, pentru aproape 4 decenii, centrul politic si administrativ al statului.
Abia în 1369, domnitorul Vladislav I Vlaicu ( 1364-1377 ), urmasul la tron al lui Nicolae Alexandru ( 1352-1364 ), fiul marelui Basarab, muta capitala tarii la Curtea de Arges.
Asezat pe unul dintre cele mai importante drumuri de legatura din Evul Mediu între Tara Româneasca si Transilvania, orasul devine punct vamal, pomenit pentru prima data din acest punct de vedere în anul 1368, într-un hrisov emis de Vladislav I, prin care se stabileste obligatia negustorilor brasoveni ce trec cu carele de marfuri prin Pasul Bran sa plateasca la Câmpulung, ca taxa vamala, o "treizecime".
Dupa mutarea centrului politico-administrativ la Curtea de Arges, Câmpulungul continus sa aiba calitatea de resedinta domneasca temporara. Este perioada domniilor "itinerante", când domnitorul se deplasa în diferite localitati din tara, în care îsi stabilea resedinte temporare.
Atât Basarab I, cât si fiul si urmasul sau la tron, Nicolae Alexandru, au fost înmormântati la Câmpulung. Piatra tombala a acestuia din urma se pastreaza si astazi în biserica din Complexul voivodal Negru Voda:
"În luna noiembrie 16 zile a raposat marele si singur stapânitor Domn Io Nicolae Alexandru Voivod, Fiul marelui Basarab, în anul 6873 ( 1364 ), indictionul 3, vesnica lui pomenire."
Acest text este cel mai vechi document epigrafic medieval, scris în limba slavona, cunoscut pâna acum în Tara Româneasca.
Sapaturile arheologice efectuate în incinta manastirii au descoperit urmele curtii domnesti din sec. XIV, cu pivnita locuintei voivodale, peste care Matei Basarab, în anul 1636, a ridicat casa domneasca existenta azi.
Lasând la o parte urmele sporadice anterioare epocii feudale, cele mai vechi materiale arheologice medievale descoperite sunt legate de urme de locuinte sesizate la V de cladirile ansamblului, urme modeste cu putine fragmente ceramice care pot fi datate la sfârsitul sec. XIII. Aceasta locuire îsi încetase existenta înaintea momentului în care aveau sa fie ridicate primele constructii de zid.
Sapaturile au aratat modul în care a fost transformata ctitoria lui Basarab I si Nicolae Alexandru, din care o parte a elevatiei a fost pastrata la refacerile succesive din sec. XVII si XIX, materialul de constructie fiind de fiecare data refolosit. Planul zidurilor exterioare ale primei biserici este asadar în cea mai mare parte acelasi cu cel din etapele ulterioare, cu exceptia partii de V, marita în lungime în sec. XVII. Proportiile si caracterul impunator al acestei ctitorii, ridicata în întregime din blocuri de piatra fatuita - reprezentând la acea data un unicat în arhitectura Tarii Românesti - reflecta prestigiul domniei în statul care de curând îsi afirmase independenta. Edificiul era înconjurat de un zid de bolovani ale carui urme au fost descoperite pe laturile de S-V si N.
Calitatile deosebite ale lacasului ctitorit de primii voivozi ai Tarii Românesti, elementele de fortificatie ale întregului ansamblu, indica si existenta unei resedinte de proportii corespunzatoare. Urmele acesteia nu au fost înca descoperite.
Sapaturile arheologice au scos la lumina si marturii din perioada când Câmpulungul nu mai constituia un loc de resedinta domneasc.
Lucrarile de constructie din sec. XV se reduc la amenajari modeste, precum si la umplerea albiei care apara ansamblul în partea de V.
Numeroase sunt informatiile obtinute asupra transformarilor deosebit de ample din timpul lui Matei Basarab. Acestea au avut loc dupa ce cutremurul din 1628 ruinase vechile constructii. Lucrarile din timpul lui Matei Basarab au reprezentat o reconstruire si o transformare a vechiului ansamblu. Cercetarile au dovedit ca sec. XVIII trebuie sa-i fie atribuita casa din partea de SV ansamblului, ale carei beciuri au fost construite probabil în 1635-1636, nivelul superior fiind ridicat dupa un scurt interval, pe la 1647-1648. Din aceeasi etapa dateaza si impunatorul turn clopotnita.
Resturi ale unei constructii de mari proportii, probabil pe doua niveluri, având ziduri grose tencuite si zugravite si encadramente de piatra la usi si la ferestre, au fost descoperite prin sapaturi si pot fi atribuite pravaliilor si hanului manastirii, ridicate tot în timpul lui Matei Basarab si distruse în 1737.
Sapaturile arheologice au adus precizari si asupra transformarilor ansamblului în sec. XVIII, când a fost marita casa egumeneasca din SV-ul incintei, a fost înaltata casa de la N de turn, a fost ridicat în 1712 zidul de incinta care înconjura întregul ansamblu monastic precum si pravaliile si hanul, au fost reconstruite unele cladiri si ridicate si alte constructii.
Existenta unui mare numar de mestesugari ( olari, subari, blanari, cojocari, tabacari, pietrari, lemnari, morari, macelari ) organizati în bresle si grupati în cartiere distincte, si situarea orasului pe drumul de legatura cu Transilvania, au facut ca acesta sa joace un rol important în comertul intern si extern al Tarii Românesti. Astfel, Sebastian Munster, în lucrarea "Cosmografia ", tiparita în 1544, mentioneaza:
"Între Târgoviste si Brasov este târgul Câmpulung, locuit de crestini, si acolo este locul de desfacere a marfurilor pe care le transporta de la Târgoviste în Transilvania."
Tot în domeniul comertului mentionam faptul ca înca din sec. XV exista bâlciul de Sfântul Ilie, renumit si astazi în regiune. Amploarea si pitorescul bâlciului i-au atras atentia florentinului Antonio Maria del Chiaro, secretarul domnitorului Constantin Brâncoveanu, care consemneaza:
"La distanta de o zi de drumul de Târgoviste, catre granitele Transilvaniei, se gaseste Câmpulungul, oras renumit pentru bâlciul anual ce are loc pe la mijlocul lui iulie si la care iau parte negustori din toate partile."
Câmpulungul a fost singurul oras din tara care s-a bucurat de privilegii în domeniul economic, administrativ, politic si juridic.
În fruntea ora?ului se afla judetul, care era ajutat de 12 pârgari, alesi de masele orasenesti în fiecare an. Cel mai vechi judet cunoscut al orasului este Neacsu Lupu. El emite la 1521, din cancelaria orasului, o scrisoare redactata în limba româna catre Hans Brukner, judetul Brasovului, informându-l asupra miscarilor ostirilor otomane din zona Dunarii. Este prima scriere cunoscuta în limba româna din Tara Româneasca.
Pe lânga însemnatatea economica si politica pe care a avut-o în istoria Tarii, Câmpulungul a avut un rol important si în cultura româna. Existenta cancelariei domnesti, cu un numar mare de slujitori, a contribuit la raspândirea scrisului si a stiintei de carte în oras si în împrejurimi.
Domnitorul Matei Basarab ( 1632-1654 ) înfiinteaza aici a doua tipografie din Tara Româneasca, menita a tipari carti nu numai pentru tarile române, ci li pentru cititorii din alte tari. Tipografia a fost instalata în 1635, pe lânga manastire si a functionat, cu unele întreruperi, pâna în 1650.
Tot Matei Basarab, în 1643, înfiinteaza la Câmpulung prima fabrica de hârtie din tara.
Forma cea mai eficienta de raspândire a culturii au constituit-o scolile. La Câmpulung a functionat una dintre cele mai vechi scoli din Tara Româneasca, înfiintata în 1552 de doamna Chiajna, sotia domnitorului Mircea Ciobanu. Tot aici, Antonie Voda ( 1669-1672 ) a înfiintat prima scoala obsteasca cu învatatura în limba româna din Tara Româneasca:
"facui domnia mea casa de învatatura, adeca scoala, în orasul domniei mele Câmpulung." În acest mediu cultural si-au desfasurat activitatea mai multi copisti, dintre care amintim: Vasile eromonahul, Nicola gramaticul, Panu gramaticul, Constantin logofatul, Ianache preotul.
În 1657, aici a vazut lumina zilei Pârvu Pârvescu, zis Pârvu Mutu, unul dintre cei mai de seama zugravi ai sec. XVII-XVIII. A început zugravirea de icoane la manastirea Negru Voda, continuându-si pregatirea la manastirile din Moldova.
Dezvoltarea economica si culturala a orasului a fost încetinita uneori de calamitati naturale, de interventii din afara tarii si de epidemii. În acest sens putem aminti: incursiunea lui Gabriel Batory în Tara Româneasca în anul 1610, ocuparea de catre trupele austriece conduse de printul Ludovic de Boden sau de printul Eugeniu de Savoia, incendierea orasului de catre turci în 1737.
În timpul razboiului austro-turc din 1787-1792, orasul are din nou de suferit, numeroase locuinte si biserici fiind arse. Dar aceste perioade de criza au trecut, Câmpulungul cunoscând noi perioade de dezvoltare economica, demografica si culturala.

Istorie moderna

Marile evenimente ale istoriei moderne s-au facut simtite si la Câmpulung, astfel ca, izbucnirea revolutiei de la 1821, condusa de Tudor Vladimirescu, si masurile luate de catre acesta în favoarea maselor populare s-au bucurat si de adeziunea câmpulungenilor.    Arestat de catre eteristi la Golesti, Tudor Vladimirescu este dus la Târgoviste prin Câmpulung, unde în noaptea de 22-23 mai 1821 este gazduit în casa boierului Constantin Chiliasu, bunicul istoricului Constantin D. Aricescu. În acest timp, orasul este ocupat de cei doi frati ai lui Alexandru Ipsilanti, Nicolae si Iorgu, cu un detasament de ostasi.
Si ideile revolutiei de la 1848 au patruns în rândul câmpulungenilor. Aici au activat în perioada de pregatire a revolutiei de la 1848, câteva figuri remarcabile ale culturii noastre: I.D. Negulici, C.D. Aricescu, Apostol Aricescu. La turnul-clopotnita al manastirii Negru-Voda se afla o placa cu textul juramântului revolutionarilor câmpulungeni de la 1848. Târgovetii si taranii, mobilizati de Apostol Aricescu, I. Paniu, Costache Brezoianu, C. Aricescu, A. Dacu, depusesera juramântul pe noua Constitutie, declarându-se gata sa sprijine prin toate mijloacele revolutia.
În cadrul general al luptei pentru Unire, remarcabila a fost si activitatea câmpulungenilor. Chiar din 1857 exista în oras un comitet al Unirii, compus din 26 membrii, având ca presedinte pe N. Bratianu si ca secretar pe C.D. Aricescu. În semn de recunostinta pentru reformele înfaptuite de Alexandru Ioan Cuza, câmpulungenii si muscelenii i-au daruit o sabie pe care au comandat-o la Paris, de procurarea careia s-a ocupat Iancu Alecsandri, fratele poetului Vasile Alecsandri.
În razboiul de independenta, ostasii musceleni, sub comanda maiorului Dimitrie Giurescu, au luptat cu eroism, iar populatia orasului a ajutat armata prin donatii si rechizitii. În vederea îngrijirii soldatilor raniti, ei au organizat doua spitale cu 200 de paturi.
La Câmpulung si în împrejurimi, ostasii români au dus, în 1916, în primul razboi mondial, lupte grele împotriva trupelor germane. Mausoleul de la Mateias a ramas sa aminteasca vitejia ostasilor cazuti în luptele din zona Rucar, Dragoslavele, Valea Mare-Pravat, Câmpulung, în toamna anului 1916. Monumentul comemorativ a fost ridicat pe muntele Mateias, în 1935, dupa proiectul arhitectului D. Ionescu-Berechet.
Nici celelalte evenimente majore din istoria României nu au lipsit din evolutia orasului Câmpulung si a împrejurimilor sale. Urmarind istoria acestui oras constatam ca nu exista aproape nici un moment important din istoria neamului nostru, angajare social-politica, acte culturale de anvergura nationala, miscari de idei, la care câmpulungenii sa nu-si fi adus partea lor de contributie.
În climatul spiritual fecund al Câmpulungului au crescut, s-au format si si-au realizat opera stiintifica sau artistica numeroase personalitati ale culturii nationale: Constantin D. Aricescu, Stefan Golescu, Nicolae Golescu, Dimitrie Nanu, Constantin I. Parhon, Ion Barbu, George Ulieru, Constantin Baraschi, Tudor Musatescu.

Atractii turistice

• Manastirea Negru Voda a fost zidita in 1215 de Radu Negru Voievod, intemeietorul statului Tara Romaneasca. Aici se afla cea mai veche piatra de mormant a unui domnitor pastrata in Romania.
  
• Bughea de Sus se afla la 5 km la N-V de Campulung si este o statiune balneoclimaterica cu izvoare indicate in tratarea afectiunilor tubului digestiv, ale celor hepato-biliare, urinare si endocrine.
  
  
  
• Barajul Vidraru era al 27-lea baraj ca inaltime, din Europa şi al 15-lea baraj in arc in anul intrarii in exploatare (1965). Constructia barajului a durat cinci ani si jumatate. S-au forat 42 km de galerii subterane, s-au excavat 1.768.000 metri cubi de roca, din care aproximativ 1 milion metri cubi in subteran, s-au turnat 930.000 metri cubi de beton, din care 400.000 metri cubi in subteran si s-au montat 6.300 tone de echipamente electromecanice.
  
  
  
  Barajul Vidraru a fost, la momentul inaugurarii, al cincilea in Europa si al noualea in lume intre constructiile similare. Este un baraj din beton cu dubla curbura realizat din 22 ploturi verticale, avand inaltimea de 166,60 metri si o lungime la coronament de 307 metri, si este traversat de noua galerii orizontale interioare.
  Constructia se sprijina pe versantii muntilor Pleasa si Vidraru. Turbinele si generatoarele electrice ale hidrocentralei asigura o productie de energie, intr-un an hidrologic mediu, de 400 GWh/an.
  
• In cheile Argesului care si-a facut drum ferastruind peretii inalti, muntosi, pe un pinten stancos se zaresc ruinele cetatii atribuita de traditie domnitorului Vlad Tepes. Cunoscuta si sub denumirea de Cetatea Poenari - dupa numele vechi al satului Poenari - ea a fost inaltata probabil in secolul al XIV-lea, ca loc de refugiu. Traditia populara leaga zidirea cetatii de numele legendarului domn Negru Voda, caruia ii sunt atribuite si cele doua semne din apropierea varfului de stanca - urme lasate parca de niste incaltari uriase.
  Desi neprecizat inca, locul ar putea fi, dupa parerea unor cercetatori, si vestita Posada unde s-a desfasurat in 1330 batalia dintre munteni si armatele regelui Carol Robert d’Anjou. Cetatea avea o forma alungita, ziduri groase de 2-3 metri si 5 turnuri de aparare: patru rotunde si unul prismatic. Cu toate ca in "Letopisetul Cantacuzinesc" se spune ca cetatea a fost ridicata din porunca lui Vlad Tepes, el s-a ocupat doar de refacerea sau completarea ei ulterioara.
  

• Aflata in comuna Corbi, pe soseaua Campulung-Domnesti, Manastirea Corbii de Piatra este un ansamblu partial rupestru din secol XIV (XVI); Conform documentelor, manastirea Corbii de Piatra a fost reinfiintata in 1512 de Magdalina monahia, pe vremea domnitorului Neagoe Basarab(1512-1521).
  Biserica manastirii a fost sapata in stanca. Aceasta fiind insa din gresie, exista pericolul surparii din cauza arborilor care au crescut deasupra ei si care favorizeaza infiltrarile de apa.
  In rand cu biserica, sapat tot in stanca, se afla un spatiu amenajat ca un fel de tribunal in aer liber. Despre acesta exista marturii ca era folosit de Neagoe Basarab (autorul "Invataturilor lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie") pentru a face judecata publica in cauzele care erau de competenta sa.
  Biserica este deosebit de valoroasa nu numai prin felul in care a fost implantata in stanca, ci si prin pictura care o impodobeste, despre care specialistii afirma ca este in cea mai pura traditie bizantina si ca dateaza din secolul al XIV-lea.

• Pestera Dambovicioara este situata in partea sudica a Masivului Piatra-Craiului, zona Rucar, pe drumul spre Cabana Brusturet - Dambovicioara se caracterizeaza printr-un relief carstic variat, spectaculos.
  Foarte frecvente sunt pesterile cu dimensiuni mici ori mijlocii. Dintre acestea, mai cunoscuta se dovedeste a fi Pestera "Dambovicioara". Situata in partea nordica a satului cu acelasi nume - la cca 1 km - este usor accesibila turistilor, amplasata chiar in apropierea soselei care strabate aceste chei.
  Lunga de peste 250 m, aceasta pestera are aspectul unei galerii putin ramificate, traseul sau fiind putin ascendent. Localnicii o cunosteau inainte de 1579, an in care Dambovicioara este atestata documentar, de pe vremea lui Mihnea Turcitul. Mai tarziu, in 1767, J. Fridvalsky o citeaza in lucrarea stiintifica Mineralogia magni Principatus Transilvaniae, ea constituind prima forma carstica de acest fel din Muntenia, mentionata intr-un studiu de specialitate. Cercetarile recente au dus la descoperirea unei noi galerii, neintroduse inca in circuitul de vizitare.
  

• In acest judet se gaseste Transfagarasanul, cea mai mare constructie de acest fel din Romania, care este situat la 2.034 m deasupra nivelului marii si are un tunel cu lungimea de 845 m care trece pe sub Varfurile Negoiu si Moldoveanu.

Pe langa toate aceste atractii turistice, calmul si linistea acestui oras de munte va va convinge sa reveniti.